Epistola I către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel ne învăluie: “De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunator. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poarta cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată.”
Un părinte spunea cândva: Hai să construim o fabrică de gânduri bune. Dacă o fabrică produce gloanţe şi o aprovizionăm cu fier, va face gloanţe. Dacă o fabrică face potire şi o aprovizionăm cu aur, va produce potire din aur. Dacă o aprovizionăm cu fier, va face potire din fier. Ce gânduri vom pune în minte, aceea vom obţine.
Cu gânduri frumoase, bune, sincere, în pragul sărbătorii de Înviere a Domnului,a sosit la Olteniţa deputatul PNL Raluca Surdu, care, alături de câteva persoane apropiate şi colegi de partid, a oferit daruri celor mai puţin ocrotiţi de soartă. La finele săptămânii trecute, Raluca Surdu a fost alături de bătrânii instituţionalizaţi la Căminul de Bătrâni “Sf. Gheorghe” Olteniţa, a dorit să dăruiască o bucurie copiilor din cadrul Centrului Comunitar pentru Persoane cu Dizabilităţi, după care a ajuns şi la Unitatea Medico-Socială de lângă Spitalul Municipal Olteniţa. Deputatul nu a plecat din Olteniţa până nu a văzut o fetită cu probleme pisho-motorii căreia Raluca Surdu i-a oferit iarna anului trecut un cărucior pentru deplasare. Întâmpinată de familia copilului, deputatul a strâns mâna fetiţei, oferindu-i şi acesteia o surpriză de Paşti.
Pentru fiecare persoană cu probleme de sănătate, emoţionale sau cu handicap, Raluca Surdu a avut câte o mângâiere, o îmbrăţişare, un suspin, împlinind legătura sufletească cu omul nefericit, singur sau necăjit, cu OMUL pur şi simplu. Printre lacrimi, zâmbete sau câte un oftat de durere, cei vizitaţi au simţit dragostea celui care se gândeşte la ei.
[[Show as slideshow]]
Şi ce poate fi mai bine decât să ai gânduri bune faţă de toţi semenii? Recunostinţa ornează frumos un final, încununând un efort complet altruist şi dând “rezerve” de energie pentru cele viitoare. Cu lumânarea noastră am putea aprinde lumânări infinite ajutând la iluminarea întregii lumi care ne înconjoară. Cu cât suntem mai recunoscători, cu atât dăm mai departe din lumina noastră şi cu cât este mai mare această lumină, cu atât mai multe miracole vom vedea în vieţile noastre.
Laura Suzeanu